O zi din viata unui votant devotat !

Ieri, toată ziua am fost extrem de ocupat. Încă de dimineaţă m-am trezit cu gândul să scot maxim din toate combinaţiile pe ultima sută de metri a acestui an. Maxim am spus! La prima oră am plecat cu buletinul în dinţi către secţia de votare să pun ştampula pe unul dintre prezidenţiabili. Aveam un blat cu unii, mai portocalii, să fac poză la buletinul votat în favoarea lor şi câştigam 30 de ron. Zis şi făcut. De aici am plecat la Gara de Nord la secţia de votare specială unde aveam o altă combinaţie pe 40 de ron cu alţii de culoare roşie, pe acelaşi sistem cu poza. După ce m-am înghesuit şi m-am îmbrâncit bine de tot cu ceilalţi simpatizanţi ai banului, nicidecum ai candidaţilor, am auzit un zvon, cum că în 30 de minute pleacă un autocar spre judeţul Dâmboviţa cu destinaţia “altă secţie de votare”. M-am îmbarcat, pe drum ni s-a făcut instructajul. Poliţia ne-a oprit de trei ori, dar le-am spus că mergem în excursie să vedem turnul Chindiei. În Târgovişte, la secţia de vot, aglomeraţie mare, fiecare ştia cu cine votează, toţi ne grăbeam, vroiam să terminăm mai repede pentru că mai aveam de mers şi în alte oraşe. Am ştampilat buletinul, mi-am luat banu’ şi am plecat cu trenu' înapoi spre Bucureşti. M-am oprit în Chitila, am căutat băieţii cu sacoşele de caşcaval şi m-am oferit să-i ajut. Mi-am luat şi de la ăştia partea şi am plecat spre Otopeni, că doar e secţie de votare specială şi la aeroport, nu? Aici, nebunie curată avioane întregi Boing 747 decolau pline cu votanţi către ţări străine, am băgat un vot repede la urna din aeroport, mi-am luat partea, şi m-am îmbarcat în primul avion spre Bulgaria. În aer stuardesele ne-au adus cîte un plic în care erau 30 de buletine de vot, o tuşieră şi o ştampilă, am înţeles imediat ce trebuia să fac. Am aterizat la Sofia, blatul era deja făcut, odată cu noi a coborît şi urna plină. Autocar spre Ruse, trecut Dunărea cu Bacul, votat la Giurgiu, deja era tîrziu şi se închideau urnele. Ce zi frumoasă, să tot fie alegeri. Traian Geoană preşedinte!
Total: 1800 RON, ăsta da maxim!

M-card Project

Începând de sâmbătă 05-12-09 am expoziţie. M-Card ajunge pe pereţii magazinului Base. Toate cartelele mele de metrou pot fi studiate în detaliu timp de o lună în cafeneaua magazinului. Pentru cine nu ştie ce înseamnă M-card, băgaţi un ochi pe link.
Adresa: Str. Şepcari, nr.22

La mulţi ani România !

Povestea unui om care a muncit pe 1 Decembrie

"Pentru că sunt un umil locuitor al sectorului doi, care evident lucrează în cealaltă parte a Bucureştiului pentru nişte bani de rahat, am intrat în panică odată cu Ziua naţională a ţării. La televizor, la radio pe stradă, peste tot se vorbea de impresionanta paradă militară de la Arcu' de Triumf care avea să paralizeze traficul din Capitală. Pentru a evita o încroţopenire cu dacia mea, moşternire de la tata în aglomeraţie am decis că un drum cu autobuzul n-ar strica. Zis şi făcut. În autobuz, prăpăd, plin ochi, toată lumea cred că se îndrepta spre paradă, nu de alta dar erau veseli nevoie mare, unii chiar îmi fluturau tricolorul în faţă. Ocazie cu care am realizat că eram, probabil singurul prost din autobuz care se ducea la muncă, restu' păreau a face un fel de pelerinaj între locaţiile de petrecere, voie bună şi mîncare moca din capitală. După mai puţin de o staţie m-a lovit direct în sistemul olfactiv un miros înţepător de gaz, ceva foarte asemănător cu metanul, dar care se combina fructuos cu un iz ascuţit de alcool, boască. Ceilalţi călători păreau a nu simţi miresmele, erau mult prea euforici, ca doar odată'n an e ziua ţării, ce mama dracu. Ce pute? Cine pute? A ce pute? Draci, n-am ajuns la un răspuns concret. După încă două trei staţii mirosul s-a intensificat, proeminent era cel de gaz, puţea de-ţi venea să-ţi verşi maţele. Într-un final, în zona Arcului de Triumf a coborît puhoiu, s-a prăvălit din autobuz toat\ mul]imea, mirosul a rămas. În otobuz mai eram doar eu şi cu şoferul, doi oameni ai muncii. Pe unul dintre scaune găsesc un ziar şi citesc o ştire parcă adresată poporului: În sectorul doi, cu ocazia zilei de 1 Decembrie se vor distribui gratuit 13.000 de porţii de fasole şi 725 de litri de ţuică. Mister rezolvat, gaz metan pe dracu, băşini de patriot. La mulţi ani România!"

P.S. La ştiri am aflat că: "Pe sub arcul de triumf au trecut scafandrii !"

Don Perinion la PET aveţi?

O zi ca oricare alta, după ce am terminat de săpat şanţu', băieţii se odihnea şi ei puţin, care pe unde a prins un loc mai liniştit. Nea Gogu s-a aruncat pe spate în roabă şi sforăia de mama focului. Mitică şi-a întins haina pe iarbă, la umbra unui copac, şi stătea aşa, într-o rînă, cu ochii după gagici. Maistru' Dumitru, sprijinit în târnăcop, trăgea dintr-o ţigară ultimele fumuri. Doar Dorel mai arunca ici, colo câte o lopată de pămînt. Cum stăteam noi aşa leşinaţi de căldură ce zice Nea Dumitru, în timp ce stingea ţigara cu piciorul:
-Bă Titele, nu te duci tu să iei de la butic de la chioara aia, una mică? Ceva să ne dregem şi noi sufletele astea obosite?
-Mă duc bre, cum să nu mă duc, da ce să iau?
-Păi, un vin ceva, ca dacă te-am prins cu bere, te bag în pizda mătii, una, două.
-Da, chiar aşa, ar merge un vin.
Zice Mitică, ştergându-se pe frunte de sudoare.
-Păi hai scoate banu Mitică, ce te holbezi aşa la mine, crezi că e pe moca la butic? -Lasă mă pulică, dau eu azi, şi daţi voi maine dublu.
Răspunde maistru'
-Gata nea Dumitre, hai că am plecat.
- Titele !
Strigă Mitică după mine.
-Aaa? Ce mai vrei mă?
-Să mi-l vezi în ciorbă băi schiopule !
Mereu uit de gluma asta, e preferata lui.
Intru în magazin, arunc un ochi pe raft şi iau sticlele la rînd, ieri am băut Babanu, alaltăieri nişte busuioacă, trebuie să mai schimbăm meniu că ni se apleacă. Şi cum gândeam eu aşa la zilele trecute, dau cu ochii, pe ultimu raft, de o sticlă nouă, daia la doi litri de plastic, PET cum îi zice ăştia la televizor. Scria pe ea Don Perinion. Am belit ochii şi am întreba-o pe chioară: -Ce e cu aia tanti?
-Şampanie, ce pula calului să fie !
-Ştiu ce e bre, am auzit şi io de Don Perinion, da de cînd vinde ăştia la Pet?
-Păi cică, criza asta i-a troznit în moalili capului, nu se mai vine la bogătani ca pe vremuri, acum o găseşti pe toate drumurile la bidon dăsta de plastic! Are şi la 5 litri. Hai zi ce-ţi dau? Iar ai venit să iei pă datorie?-Nu tanti, am bani. Ia dă matale un bidon dăla la doi, să vezi ce-l impresionez pă nea Dumitru cu Perinonu ăsta !
-50 Ron
-Aooolo! Păi nu ziceai bre că nu e pentru bogătani !
-Marş d-aici dacă nu cumperi !
-Hai da-mi Lacrima lu Ovidiu ca m-am întristat.

Rumeinian miuzic televijian !

Mtv...Nu m-am mai uitat de mult la postul ăsta care promitea să devină o mizerie chiar şi înainte să fi fost cumpărat de MediaPro, dar, în memoria zilelor de altă dată am hotărât să îi mai dau o şansă. Proastă alegere... dacă acum câţiva ani era postul ăla cu muzica super de căcat acum e tot postul ăla cu muzica super de căcat, dar care are totuşi în plus nişte emisiuni "grozave" -nu îmi aduc aminte cum se numesc toate dar majoritatea sunt cu întâlniri..un fel de noră pentru mama sau cum îi spune în variantă românească...(s-a schimbat stilul muzical abordat ce-i drept- se pune accent pe fund, ţâţe, bani, transpiraţie, pizde în duş, pizde la plajă, pizde în club, pizde în încăpere, pizde în spaţiu, pizde în pizde şi homosexuali care nu se mai obosesc să cânte ci doar scot nişte sunete ca nişte retardaţi mintal muţi sau se prefac că sunt digei-vezi Bob Taylor a.k.a. Fizz a.k.a. iniţiatorul celei mai noi campanii anti-fiţe a.k.a. fostul patron al unei terase numită "La Fitze" a.k.a. "dacă nu Fizz atunci cine?" a.k.a. băiatul ăla cu maşini scumpe, haine de blană, complexe legate de mărimea instrumentului rezolvate printr-o operaţie care a fost adusă la cunostinţă întregii ţări, actor în filme deocheate pe jumăte şi ce o mai fii el...).
Tocmai ce am văzut una dintre emisiunile grozave de care menţionam mai sus- "Date my mom"! Sunt foarte confuz în legătură cu cât de adevărate sunt poveştile ălora de participă, dar dacă sunt pe bune înseamnă că sunt chiar atât de proşti pe cât se spune (presupun că toţi avem în cap că americanii sunt nişte retardaţi).
Tânărul se duce la alea acasă unde găseşte nişte mame care în timpul liber sunt prostituate de la colţul străzii iar în timpul ocupat sunt "actriţe". Dacă maică-mea arăta aşa mă spânzuram- nu cred că e tocmai plăcut să îţi vezi prietenii cum bălesc când o văd pe măta. Trecem peste asta. Sunt vorbitoare de "slang", ştiu să facă opturi la perete şi să-şi promoveze produsul. O ard "hot" într-un mod cu adevărat democratic şi lipsit de prejudecăţi. Când vorbeşte de fii-sa nu uită să menţioneze de abilităţile în dormitor, completate de nişte forme apetisante. Îl soarbe pe tânărul peţitor din priviri, unele dintre ele lăsând impresia că ar fi vrut să fi fost inversate rolurile între ele şi progenituri. Unele dintre ele chiar au şanse mari să fie alese în locul "prospăturilor" care arată ca pula- femei d-alea spălacite, blond-roşcate, plinuţe şi cu mutaţii genetice. Nişte oameni atât de falşi încât îţi doreşti să schimbi canalul şi să dai de un Ernest de acas' cu toţi ţiganii lui(dar...curiozitatea)...
Cum pula mea să îi dai mamei tale să se îmbrace cu o jachetă roz fluorescent ? Eu dacă mă duc la una acasă şi maică-sa e îmbrăcată aşa nu ştiu dacă să o iau la fugă sau să întreb cât e muia ...Şi cum ar fi să ieşi în oraş cu o femeie pe la 40 de ani îmbrăcată "de stradă" ?
În fine... după ce le verfică pe toate perversele astea bătrane de se dau tinere, de acum fericitul tânăr îşi poate alege viitoarea prietenă... de obicei cea mai nasoală dintre toate. Ce mă amuză foarte tare e că astea 3 "tipe" vin cu o maşină, iar cea aleasă de băiat la faţa locului stă tot timpul la mijloc... normal că nu e regizat nimic- doar că aşa se nimereşte. Perdantele au ocazia să se răzbune printr-o replică de final, de căcat, iar apoi sunt libere să sărbătorească înfrângerea în oraş , toată noaptea, la un club probabil, unde se vor îmbăta şi vor viola un bărbat în baie... amândouă.. în acelaşi timp...
Ce să zic...vis!!! America chiar pare a fi tărâmul tuturor posibilităţilor...şi în câţiva ani, dacă o ţinem tot aşa cu emisiunile Tv şi România... se face atâta tam-tam pe seama Otv-izării dar de mizeria asta de canal nu se ia nimeni..şi asta e doar o emisiune..

Cum poti sa mori de foame la Mall

Ieri m-a mîncat în cur şi m-am dus în Molu cel nou. Am mers pe mîna lu frati-miu cum că e un magazin acolo cu ţoale bengoase la preţuri de căcat, dar care s-au dovedit a fi total neinteresante, din punctul meu de vedere. Ok, ajung în marele mal, dar pentru că în stomac aveam un şobolan cu ghiarele ascuţite care încerca să-mi iasă pe esofag sfâşâindu-mi carnea pe interior, m-am gândit ca ar fi indicat să mă proptesc la tejgheaua unui fastfood. Ajung acolo, în zona muntelui Rushmore, şi mă uit în jur după ceva de băgat la maţ. Văd ceva cunoscut, KFC, gata, mănânc de la ăştia cu riscul de a mă ustura mâine, doar că aici era o coadă de ziceai că a dat foamea în populaţie mai ceva ca diareea în africani. Mă aşez la codă şi după 15 minute de aşteptat, timp în care nu m-am mişcat nici măcar un centimetru, decid să schimb provideru de mâncare. Aşa că iau bodegile la rând...peste tot coadă, coadă ca la lapte pe vremea lu ăla, de unde am dedus eu că mâncarea este mai bună în malu ăsta nou decât în alea vechi. Logic nu? Altfel nu-mi explic aglomeraţia. Mi-am băgat pula în malu lor şi am pelcat peste drum în Liberţi Mall. Aici nu era nimeni, eram doar eu, singur in tot Malu, toată lumea plecase sa manance la malu nou din Cotroceni. Am intrat in spatele tejghelei de la KFC şi mi-am luat cât am putut să mănânc, pe moca. Prost o fi ăla care se mai duce la malu din Cotroceni !

Prostu şi Chioru au confuzat Mosoru !

Dacă ne ocupam noi de campania electorală a lui Mirciulică Geoană câştiga din prumul tur, dar el a mers pe mîna bunicuţei şi a apelat la nişte neprofesionişti, băieţi mai vechi de-i cunoştea Nea Nelu de cînd a cîştigat el în '92. Acum, Jioană se chinuie în turul doi cu marinarul cel vînjos. Noi suntem echidistanţi, adică ne doare-n pula cine iese Preşedinte, că toţi sunt la fel. Ce alegem dintre un chior şi un prost? Nu ştim, dar Geoană, dacă apela la noi, îl serveam cu ceva frumos.Bre nea Geoana, veneai fumos la noi La Mosor şi îţi faceam un poster dinăsta cum i-a facut Obey lu Obama, iţi asociam imaginea ta de urechiat cu o minunată piesa raggae (vreau să-l aud pe Geoana citind cuvîntul ăsta) şi cîştigai sigur, din prima. Geoană, cu bucata asta de la Eddy Grant cîştigi cît ai zice "Rîu,răţuşcă, rămurică" Bagă un play aici !


P.S. Chestii de ştiut !
"Joanna" stood for Johannesburg, South Africa and was a song about apartheid in that country, and was subsequently banned by it.
Lyrics include:

"Well Joanna she runs a country, she runs in Durban and the Transvaal.
She makes a few of her people happy, she don't care about the rest at all.
She got a system they call apartheid, it keeps a brother in subjection.
But maybe pressure will make Joanna see, how everybody could live as one."

Ninel Constantin Potârcă trebuia să de conducă !

Ninel Constantin Potârcă trebuia să de conducă !
Si am votat, că, în afară de noi, nu şi-a dat seama nimeni de potenţialul acestui candidat e păcat! Ne-am fi dorit mult să auzim rezultate favorabile lui:
-Doamnelor şi domnilor...noul preşedinte al României este Constantin Ninel Potârcă! Candidatul Partidei Romilor, Constantin Ninel Potârcă a cîştigat alegerile încă din primul tur, la o distanţă uriaşă faţă de ceilalţi înscrişi în cursa electorală.
70% dintre alegători au pus ştampila de vot în dreptul său.
-Preşedintele Potârcă va depune jurământul la Palatul Cotroceni în cursul săptămânii viitoare.
Vroiam să-l votăm şi pe Remus Cernea, da ăsta nu e om serios, are părul lung şi creţ, roaker, da partidu lui nu l-a vrut tuns. Aşa că nici noi nu l-am mai vrut, nu din cauza părului ci pentru că n-a avut niciun loc de muncă pînă acum, nici carte de muncă nu are. Bă băiatule, ai 35 de ani, pune mîna şi munceşte. Auzi la el, vrea ca primul lui loc de muncă sa fie la Cotroceni, Preşedintele României. Cum să se angajeze direct preşedinte? Dădea prea bine pe CV-ul lui de pletos, lasă, mai bine că nu l-am votat. Să nu se laude la strănepoţii lui că primu job de rahat pe care l-a avut a fost ăla de Şef de Stat într-o ţara care nu mai exista de mult, una România parcă îi zicea.

P.S. Dintre Geoana şi Băsescu...o să iasă Iliescu !

Decât o Revistă ne-a băgat în seamă

Ce e DoR? Decât o revistă, decât una, decât odată ! Un proiect artistic conceput de un grup de reporteri, editori, fotografi şi designeri. Un produs exemplu pentru piaţa de periodice, o mostră de ce ar putea conţine şi cum ar putea să arate o revistă gândită ca un obiect de colecţie. DoR e o publicaţie generalistă, dar nu superficială. Inteligentă, dar nu condescendentă. Cu opinii, dar nu didactică. Altfel, dar nu alternativă. Revista a beneficiat de contribuţiile a peste 40 de colaboratori, printre care Razvăn Exarhu, Vlad Petreanu, Cosmin Bumbuţ şi Cosmin Alexandru. În cele 120 de pagini, pe lângă poveştile despre magie, pufuleţi, curent, diacritice, şi alegeri apare şi povestea noastră, cea cu Free Gigi, dar şi alte subiecte care alcătuiesc un melanj aiuritor, dar coerent, al lumii în care trăim.

Ursu mort de labă goală !

Întodeuna m-am întrebat de unde îşi cumpără femeile încălţăminte pentru iarnă? Cizmoghetele alea îmblănite, de unde le cumpăraţi fetelor ? Din câte am auzit eu, există un fel de magazine dinastea mari, Mol-uri sau Mal-uri cum rahat se zice, unde pisdele sunt atrase de tot felul de mărgele şi cercele, dar şi de încălţăminte îmblănită. Da, corect, de acolo se cumpără cizmoghetele, dar de unde provin ele? Am decis să aflam acest lucru şi să mergem direct la sursă. Am cumpărat o pereche de cizmoghete şi ne-am uitat pe etichetă... ce scria? Scria aşa: Labă de urs brun, model S1, marimea 37, made în pădurea veselă, bârlogul 5. Se spală doar plin lingere! Hotărâţi să aflăm adevărul am plecat în căutarea fabricii de cizmoghete din Pădurea vesela, iar ceea ce am descoperit ne-a şocat pe toţi. Se pare că există o adevărată industrie a acestui tip de încălţăminte, care afectează în special urşii bruni. După mai multe zile de stat la pândă am reuşit să surprindem în câteva instantanee mai mulţi urşi afectaţi de gusturile în materie de încălţăminte ale domnişoarelor de Mol. Da domnule... urşii sunt vînaţi, mai nou, pentru a fi descălţaţi. Măcar nu sunt omoraţi ci doar tranchilizaţi, li se fură încălţările şi apoi sunt lăsaţi aşa, să meargă în tălpile goale să răcească la plămîni, să facă pneumonie. Ce oameni rai bă! Am vazut şi ursi cu toate 4 picioarele goale. Astfel, după o asemenea descoperire, pledez pentru un picior de urs încălţat cu pantofi cu toc cui, pentru că... nu-i aşa, dacă domnişoarele se pot încălţa cu labe de urs, de ce nu s-ar putea încălţa şi urşii cu pantofi de femeie?
Foto:Bobina